Welcome to London!


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Some things never change.

In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Some things never change. la data de Lun Noi 30, 2009 3:31 pm

Deci. E un fic. Si e scris de mine. Si de inca o persoana. E scris din 2 perspective. A doua fete. Surori. Gemene. Te`ai prins, nu? Eu sunt Trixie. Ea e Pixxie. Citire placuta. Asa se zice, nu? :] Pardon... Lectura placuta.

Some things never change

Prolog.



“ O atingere. O soapta. Si te trezesti. Visul iti este interupt de ticaitul ceasului care te anunta ca trebuie sa mergi la scoala. Il arunci indiferent, iar acesta se loveste de perete. Il distrugi. Dar cui ii pasa? Parintii tai au destui bani sa iti cumpere altul in fiecare saptamana. Doar de asta sunt facute ceasurile. Tragi plapuma peste tine si iti continui somnul. Nu conteaza daca intarzii la scoala, oricum nu ai chef de glasul strident al profesoarei de franceza, cand rosteste cuvinte necunoscute pentru tine si scrie pe tabla propozitii pe care nu le intelegi. Dar dormi. Dormi in continuare. Mamei tale oricum nu ii pasa daca mergi sau nu la scoala. Ii e indiferent, ca si cand nu ai fi copilul ei, iar tatal tau este plecat mereu si vine acasa doar in weekend-uri.”
Asa se incheie compunerea unei tinere de clasa a XI-a. Sau cel putin, asa ar vrea ea.


Trixie. :]


Salut. E un cuvant prea banal, nu? Dar cu totii ne-am obisnuit sa il folosim zi de zi. Chiar daca ne place, chiar daca nu. Tot il rostim, cand intalnim pe cineva. E in firea noastra sa spunem asta. Dar poate nu in a mea.
Un ras isteric inunda fundalul, iar vocea mea imaginara continua sa vorbeasca. Poate te intrebi cu cine vorbesti. Nu o sa afli prea curand. Sau poate. Nu pot sa iti prezic viitorul. Si daca as sti, tot nu ti-as spune. Nu are rost. E frumos sa tii un om in suspans.
Defapt… Cred ca esti curios. Chiar foarte curios. Simt cum te roade. Te roade tare in interior. Foarte puternic. Ma fac sa rad singura.
Cred ca e timpul sa stii cine sunt, inainte sa-ti impartasesc viata mea personala. Mai bine nu. Sau da. Defapt. Bine. Iti spun doar ca sunt Trixie. Sau Trix. Suna ca numele unei curve, nu? Dar nu sunt una. Urasc curvele.
Pot spune ca sunt matura. Nu te gandi ca am 30 de ani. Chiar nu am. Imi e frica de acea varsta. Am doar 17. 1+7=8. Ziua in care m-am nascut. Coincidenta. Nu? Varsta asta mi se pare frumoasa. Dar e plictisitoare. Tu nu te-ai plictisi sa ai aceeasi ani timp de 365 zile? Uneori 366? Patetic. Mai bine tine doar o zi. Sau nu. Ai fi prea batran deja.
Am mintit cand am spus ca sunt matura. Sunt cea mai imatura persoana pe care o cunosc, dupa sora mea geamana. Care e, teoretic, eu. Doar ca o eu mai ciudata. Crede-ma.
Pe ea o cheama Pixie. Sau doar Pix. Avem nume asemanatoare. Poate al meu e mai frumos deoarece eu m-am nascut mai repede cu 5 minute. Chiar daca e mezina familiei, tot ma intrece la ciudatenii. Alaltaieri s-a aruncat in raul din spatele casei. Noroc ca apa nu era mare si eram prin preajma, sa o ajut.
Ti-am spus, e ciudata. Chiar ciudata.
Nu stii cum arat, nu? Poate nici nu ar trebui sa stii. Dar daca vrei sa te intalnesti cu mine. Dar slabe sanse. Tu esti real. Eu, poate nu. Totul depinde. Viata mea adevarata se balanseaza cu cea imaginara in unica mea sansa de a veni in lumea reala. Inapoi la oamenii pe care ii cunosc.
Defapt, si aici am mintit. Sunt reala. Traiesc in cel mai real oras. Bruxelles, capitala Belgiei. Sunt o belgianca get-beget. Si am cea mai reala familie.
Imi place sa mint. Si mereu reusesc. Tot timpul las oamenii in suspans cu minciunile mele. Asta e punctual meu forte.
Defapt, sunt roscata. Si inalta. Cred ca am 172 cm. Ma poti recunoaste usor. Aceeasi pereche de conversi cu o marime mai mare, uzati, cu petice si cusuti pe alocuri. Nu sunt saraca. Chiar nu sunt. Familia mea o duce bine. Tata e guvernator, iar mama primar. Doar ca aceea a fost prima mea pereche de conversi. M-am indragostit la prima vedere de ei.
Aceeasi jacketa maro, cu 2 randuri de nasturi. Aceeasi geanta pe umar neagra. Cel putin, asa ma poti recunoaste iarna. Defapt, cand e rece.
Dar ce stau eu sa scriu randuri degeaba? Sa iti explic cum ma poti recunoaste in fiecare anotimp al anului? Exagerez.
Defapt. Nu am chef acum. Cred ca o sa inchei aceasta conversatie in care oricum, numai eu vorbesc. Tu tot nu ai zis nimic. Asa ca… Au revoir. Cu dragoste si ura, Trix.


Pixxie. <3


Salut! Stai..nu e bine.. tu trebuia sa ma saluti pe mine. De ce? Pentru ca..hm..esti mai mic, sau esti baiat sau nu stiu. Nu conteaza. Eu sunt…eu. Nu stiu cum sunt. Sunt pur si simplu eu. Azi sunt draguta si inofensiva, maine sunt rea. Azi o sa te fac sa razi, maine sa plangi. Azi imi place de x, maine de y. Sunt mereu altfel, si totusi mereu eu. Pentru ca toatea astea ma fac sa fiu… asa cum sunt.
Ma numesc Pixie. Nu ma cheama asa, doar ca asa imi zic ceilalti..sau ma rog..unii..poate nu chiar asa multi… in jur de 4 persoane…Am 17 ani. Stiu ca nu ma crezi. Nici mie nu imi vine sa cred. Par mult mai…copila.
Am o sora geamana, Trixie. Ea imi spune Pix. Lol. Ce nume. Parca as fi o chestie subtire si lunga. Nu va ganditi la prostii. Nu imi spuneti asa. Eu sunt Pixie.Sora mea crede ca semanam cu ea. Nu, nu e asa. Ea e mai matura si mai…neinteresanta. Se imbraca mereu la fel. Mereu. Are in jur de patru haine. Te-ai prins? Patru haine, patru anotimpuri. Lol. Eu am un dulap maaare. Imi place sa ma imbrac in functie de…cum sunt in respectiva zi. Si avand in vedere ca sunt mereu in schimbare am nevoie de multe haine. Sunt de inaltime medie, in jur de 1, 65. Inca un lucru la care nu seaman cu Trixie. Ea e mareee. Sunt supla. Nu slaba, supla. Sunt roscata spre castaniu. Mai mult castaniu, cu reflexii roscate. Am ochii…visinii. Si nu sunt turbata. Desi unii tind sa aiba aceasta impresie. Imi place sa citesc. Asta fac cam toata ziua. Alaltaieri m-am aruncat in rau. Haha, rad ca o nebuna cand spun fraza asta. Ce…sec suna. “Alaltaieri m-am aruncat in rau”. Soramea zice ca sunt nebuna, da’ m-am aruncat pentru ca mi-a cazut bratara. Si e de la…o persoana mai speciala. Gata, ca ma emotionez. Ooo. Am uitat. Sunt inteligenta. Da da, si modesta. Nu, serios, sunt inteligenta. Pot sa iti spun despre ce vrei tu. Am note mari. Mai mari decat a lui Trixie, care, nu ca n-ar fi desteapta, da de ce sa scrie ea pe foaia aia de test cand poate sa…stea!?
As putea sa iti spun despre mine pana maine si tot nu as termina. Stiu ca deja te-ai plictisit asa ca..ne vedem maine..Nu, nu scapi de mine. Xoxo. Pixie <3

Vezi profilul utilizatorului

2 Re: Some things never change. la data de Lun Noi 30, 2009 9:14 pm

Sunt prima care comtenteaza, dar sper ca ceilalti se vor pricepe mai bine decat mine la asta. Niciodata nu m-am descuurcat sa comentez creatii literare avansate.

Cred ca am sa incep prin a te lauda. N-am vazut nici un fel de greseala gramaticala, de tastare sau de coerenta... si am citit de doua ori! De asemenea, incadrarea este impecabila. Imi place sa ai centrat textul, arata foarte bine (tin mult la aspect). Banuiesc ca atunci cand ai scris "Trixie. :]" si "Pixxie. <3" ai pus intentionat punct dupa nume, pentru ca regula "fara punct dupa titlu" e prea usoara ca sa n-o sti.

Daca stau sa ma gandesc, nu am ce comenta de rau. Ma deranjeaza doar faptul ca titlul e in engleza iar ficul in romana... nu inteleg combinatia engleza-romana. Dar nu e ceva general... doar parerea mea.

Cam atat am de zis. Sper ca nu te-am plictisit. Sper sa pui continuarea cat mai repede, sunt curioasa. N-am alta justificare concreta.

Succes in continuare!

Vezi profilul utilizatorului

3 Re: Some things never change. la data de Lun Noi 30, 2009 11:29 pm

Un inceput in care prevedeam ceva prost, un cuprins bun si incitant, mai exact de la inceperea lui 'Trixie. :]' si pana la jumatate, iar in final, un sfarsit dezamagitor.
Trebuie sa recunosc ca nu e genul meu de fic..am oscilat continuu in ceea ce'l priveste. Imi placea, nu'mi placea, mi se parea captivant, mi se parea de lasat. In orice caz....sunt subiectiva!

Titlul-> Some things never change
Sunt de acord cu Diana, nici mie nu'mi plac amalgamurile...engleza in titlu, romana cuprins, un pic de franceza s.a.

Prolog->hm..... lipsuri?
Asa se incheie compunerea unei tinere de clasa a XI-a. Sau cel putin, asa ar vrea ea
Cu partea asta ai cam dus'o in rapa.

Dupa care ai intrat in miez.
Imi place ideea surorilor gemene, ce incep fiecare a relata in felul lor faptele.
Incepuse sa devina suparator la un moment dat..ai tot repetat "de fapt", "curios" si "mint", daca nu ma insel, incat imi inspirase a text facut in pauza scolara.
Mi'ar fi placut sa fie ceva mai psihologic, sa lasi modalitatea lor de exprimare, insa sa eviti cuvintele de genul 'lol'...sa implici si elemente de jargon, insa mai traditionale.
Sa le faci pisicite, interesante, captivante, adolescentine in sensul placut al cuvantului...visatoare, neexperimentate din cauza varstei si chiar sa folosesti o antiteza mai accentuata.

Pe plan gramatical eu ti'am gasit doua greseli daca nu ma insel...si o virgula ce lipsea...inainte de 'deoarece' parca...

Sper ca postarea mea extrem de lunga si plina de plictis nu te va descuraja...suntem oameni, se poate evolua, mereu va fi mai bine daca tragi tare.
Iti astept urmatorul capitol si sper sa tragi usor cu ochiul la ceea ce ti'am spus.
Succes!

Last Edit: Mah...da nu e chiar asa de lunga.

Vezi profilul utilizatorului

Continut sponsorizat


Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum